T- Structura si compozitia oului la porumbita

Oul reprezintă o sursă perfect echilibrată de proteine şi grăsimi uşor digestibile. În plus, oul este o sursă importantă de energie şi nutrienţi. Este unul dintre cele mai hrănitoare alimente. Un ou cu masa de 50 g. are o valoare energetică de 90-100 calorii, echivalentă, ca valoarea nutritivă, cu aproximativ 150 g. lapte, 40 g. carne sau 20 g. brânză. Digestibilitatea oului este foarte ridicată: 97% pentru albuş şi 100% pentru gălbenuş.


Protidele oului au o mare valoare biologică, având cel mai echilibrat conţinut de aminoacizi esenţiali. De asemenea, oul este o sursă importantă de fosfor, lecitina, fier bine asimilabil, calciu, precum şi de numeroase vitamine. Grăsimile din ouă, valoroase din punct de vedere biologic, sunt asociate cu lecitina şi cefalina, ele constituind tonifianţi apreciaţi pentru activitatea nervoasă superioară.

Oul este format din trei parti (de la exterior spre interior):

- Coaja, care contine procentual circa 10 – 12 % din masa oului

- Albusul, care contine intre 50 – 55 %

- Galbenusul continand intre 33 – 40 %



- Coaja oului reprezinta invelisul exterior al oului, culoarea ei este intodeauna alba – translucida la ouare, ea schimbandu-si tonalitatea culorii inspre alb – mat, odata cu dezvoltarea interioara a embrionului. Acesta este unul dintre semnele care ne indica ca oul este fecundat. Suprafata cojii oului este acoperita cu o pelicula subtire denumita cuticula, aceasta are un rol foarte important impiedicand evaporarea lichidului din interiorul oului si deasemenea patrunderea murdariei si microbilor in ou. Coaja contine o cantitate ridicata de calciu si alte minerale, ea constituind un supliment mineral foarte bun pentru porumbeii nostrii. Atentie celor ce administreaza coji de ou porumbeilor, lasati ca uscarea cojilor sa se faca natural inainte de a fi pisate. O uscare artificiala, la cuptor, a coji oului duce la distrugerea calitatii calciului si a mineralelor existente.

- Albusul are o consistenta vascoasa, gelatinoasa, de culoare alb – transparenta. Acesta are o densitate de 1,042 si este format din 4 straturi de consistenta diferita, cel din apropierea galbenusului fiind cel mai dens. Compozitia albusului este: apa 85 %, proteine 12,7 %, grasime 0,4 %, substante organice 1 % si saruri minerale 0,9 %. Albusul contine mai multe feluri de albumine care sunt solubile in apa si care se coaguleaza la 50 – 60 gC. Ovoalbumina in proportia cea mai mare de 80 % si ovoglobulina in structura careia gasim aminoacizii. In compozitia albusului mai gasim un ferment numit lizozima, cu rol bactericid, ce ajuta la pastrarea oului.

- Galbenusul de forma sferica, a carui culoare variaza de la galben deschis si pana la portocaliu inchis. Culoarea acestuia este data de alimentatia porumbitelor. Galbenusul este format dintr-o emulsie densa de globule foarte mici, bogate in grasimi si invelit la exterior cu o membrana fina numita membrana vitelina.

Galbenusul este format la randul lui din doua parti: prima parte reprezinta discul germinativ, care este de fapt un punct mic si albicios de pe suprafata galbenusului care adaposteste ovula. Acesta are dimensiunea de 1mm. Acesta se continua spre centrul galbenusului cu straturi concentrice de culoare mai deschisa decat restul galbenusului, aceste straturi numindu-se latebre. Discul germinativ impreuna cu latebrele formeaza vitelusul formativ, adica locul unde se formeaza embrionul la inceput, asta daca oul este fecundat. A doua parte este formata din restul galbenusului, care constituie rezerva de hrana a embrionului la inceputul dezvoltarii lui si poarta numele de vitelus nutritiv. Acesta este bogat in grasimi (lipide, lecitina, colesterol) care sunt mai usoare decat albunimele. Galbenusul fiind mai usor decat albusul. De aceea cand oul este tinut in pozitie culcata, mai mult timp, galbenusul tinde sa se ridice treptat in partea de sus a oului lipindu-se de coaja oului, acest fapt producand alterarea lui.

Galbenusul contine: 51 % apa, 16 % proteine, 31 % lipide, 2 % saruri minerale si vitamine A, B, D, E …

La oul proaspat galbenusul este tinut in mijlocul acestuia cu ajutorul salazelor, acestea deteriorandu-se odata cu invechirea oului. Pozitia ideala in care trebuiesc tinute ouale pentru a fi incubate mai tarziu, este cu varful mai ascutit in jos si cu partea mai turtita in sus, deoarece in partea mai turtita a oului se gaseste camera de aer, o alta componenta foarte importanta a oualor de incubat. Aceasta camera de aer nu da voie galbenusului sa se lipeasca de coaja oului. Cu cat oul este mai vechi cu atat camera de aer este mai mare. Pentru a fi incubate mai tarziu, ouale se pot tine maxim 7 – 8 zile la temperatura camerei cu varful in jos si ingropate de jumatate in faina de porumb.

Tot asa si pentru transportul oualor, pentru a evita zdruncinaturile bruste si odata cu ele ruperea salazelor ouale se transporta ingropate cu totul in faina. Daca pe suprafata cojii oului, in timpul incubatiei, vedeti dejectii uscate nu incercati sa le indepartati sau sa le spalati cu apa, lasati-le asa pentru ca puteti deteriora coaja oului si implicit embrionul in formare.